16. În timp ce Pavel îi aștepta în Atena, i s-a întărâtat duhul în el când a văzut că cetatea era plină de idoli.
17. Prin urmare, a început să poarte discuții în sinagogă cu iudeii și cu cei temători de Dumnezeu, iar în piață, în fiecare zi, cu cei ce se aflau pe acolo.
18. Unii dintre filosofii epicurieni și stoici au început să discute cu el. Unii ziceau: „Ce vrea să spună și palavragiul acesta?!“ Alții ziceau: „Se pare că este un predicator al unor divinități străine!“ Căci el vestea Evanghelia despre Isus și despre înviere.
19. Prin urmare, l-au luat și l-au dus la Areopag, spunându-i: „Putem ști care este această învățătură nouă pe care o prezinți?
20. Căci tu ne aduci niște lucruri ciudate în auz. Vrem deci să știm ce înseamnă aceste lucruri!“
21. Toți atenienii și străinii care locuiau acolo nu-și petreceau timpul cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou.
22. Pavel a stat în mijlocul Areopagului și a zis: „Bărbați atenieni, în toate privințele văd că sunteți foarte religioși.
23. Căci, în timp ce treceam princetate și mă uitam la locurile voastre de închinare, am găsit și un altar pe care era scris: «Unui Dumnezeu Necunoscut». Ei bine, ceea ce voi respectați fără să cunoașteți, aceea vă vestesc eu!
24. Dumnezeul Care a făcut lumea și tot ce este în ea este Domnul cerului și al pământului; El nu locuiește în temple făcute de mâini
25. și nu este slujit de mâini omenești, ca și când ar avea nevoie de ceva, El Care dă tuturor viață, suflare și toate lucrurile.
26. Dintr-un singur om, El a făcut fiecare neam de oameni, ca ei să locuiască pe toată suprafața pământului, le-a desemnat mai dinainte vremurile și a stabilit hotare locuinței lor,
27. pentru ca ei să-L caute pe Dumnezeu și, poate, să-L și găsească, în timp ce bâjbâie după El, măcar că nu este departe de nici unul dintre noi.
28. «Căci în El trăim, ne mișcăm și existăm»; sau, așa cum au spus și unii dintre poeții voștri: «Căci și noi suntem urmașii Lui.»
29. Deci, dacă suntem urmașii lui Dumnezeu, n-ar trebui să ne gândim că dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei, o imagine făcută prin îndemânarea și gândirea omului.
30. Dumnezeu a trecut cu vederea vremurile de ignoranță, și poruncește acum tuturor oamenilor, de pretutindeni, să se pocăiască,