3. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el și spunându-i: – Corneliu!
4. Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte.
5. Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.
6. El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7. Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă și un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul,
8. și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.
9. În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea.
10. I s-a făcut foame și a vrut să mănânce. În timp ce-i pregăteau masa, a căzut într-o răpire sufletească.
11. A văzut cerul deschis și ceva ca o pânză mare fiind coborâtă pe pământ de cele patru colțuri.
12. În ea se aflau tot felul de patrupede, animale mici ale pământului și păsări ale cerului.
13. Un glas i-a vorbit astfel: – Petru, ridică-te, înjunghie și mănâncă!
14. Însă Petru a zis: – În nici un caz, Doamne! Căci niciodată n-am mâncat ceva pângărit sau necurat!
15. Glasul i-a vorbit din nou, a doua oară: – Ceea ce a curățit Dumnezeu, să nu numești pângărit!
16. Lucrul acesta s-a întâmplat de trei ori; apoi, imediat pânza a fost luată la cer.