22. Ei i-au răspuns: – Centurionul Corneliu, om drept, temător de Dumnezeu și vorbit de bine prin tot neamul iudeilor, a fost înștiințat printr-un înger sfânt să trimită să te cheme în casa lui și să audă cuvinte de la tine.
23. Petru deci i-a invitat înăuntru și i-a găzduit. În ziua următoare s-a sculat și a plecat împreună cu ei; l-au însoțit și unii dintre frații din Iafo.
24. O zi mai târziu au ajuns în Cezareea. Corneliu îi aștepta împreună cu rudele și prietenii apropiați pe care-i invitase.
25. Pe când dădea Petru să intre în casă, Corneliu l-a întâmpinat, a căzut la picioarele lui și i s-a închinat.
26. Petru însă l-a ridicat, zicând: – Ridică-te! Și eu sunt tot om!
27. Și, continuând să vorbească cu el, a intrat înăuntru, unde a găsit mulți oameni care se adunaseră.
28. El le-a zis: – Știți că unui iudeu îi este interzis de Lege să se asocieze sau să viziteze un străin, dar Dumnezeu mi-a arătat să nu numesc pe nici un om pângărit sau necurat.