1. În Cezareea era un om pe nume Corneliu, un centurion din cohorta numită „Italiana“.
2. Era evlavios și temător de Dumnezeu, împreună cu toată casa lui. El făcea multe milostenii poporului și se ruga mereu lui Dumnezeu.
3. Într-o zi, cam pe la ceasul al nouălea, a văzut clar, într-o viziune, pe un înger al lui Dumnezeu intrând la el și spunându-i: – Corneliu!
4. Corneliu s-a uitat țintă la el și s-a înspăimântat. El a zis: – Ce este, domnule? Îngerul i-a spus: – Rugăciunile și milosteniile tale s-au suit înaintea lui Dumnezeu, ca o jertfă de aducere-aminte.
5. Acum, trimite niște bărbați la Iafo și cheamă-l pe Simon, cel care mai este numit și Petru.
6. El găzduiește la Simon, un tăbăcar, a cărui casă este lângă mare.
7. Cum a plecat îngerul care-i vorbise, Corneliu a chemat doi din slujitorii săi din casă și un soldat evlavios, care-i era devotat tot timpul,
8. și, după ce le-a istorisit totul, i-a trimis la Iafo.
9. În ziua următoare, în timp ce ei erau pe drum și se apropiau de cetate, Petru s-a suit pe acoperiș să se roage pe la ceasul al șaselea.