5. Deasupra erau heruvimii Slavei, umbrind locul ispășirii. Nu putem vorbi acum în detaliu despre aceste lucruri.
6. După ce au fost făcute astfel de pregătiri, preoții intrau periodic în primul cort pentru a-și îndeplini sarcinile,
7. însă numai marele preot intra în al doilea, și chiar și el numai o dată pe an, și nu fără sânge, pe care îl aducea pentru el însuși și pentru păcatele din neștiință ale poporului.
8. Duhul Sfânt a arătat prin aceasta că încă nu era deschisă calea către Locul Preasfânt atâta timp cât primul cort încă exista.
9. Aceasta este o ilustrație a timpului prezent, arătând că atât darurile, cât și jertfele care erau aduse nu puteau să ducă la desăvârșire conștiința celui care se închina.
10. Acestea sunt în legătură numai cu mâncarea, cu băutura și cu diferite ceremonii de purificare; sunt reguli exterioare, care există până la vremea stabilirii noii ordini.
11. Însă atunci când Cristos, ca Mare Preot al lucrurilor bune care au venit, a intrat în cortul mai mare și perfect care nu este făcut de mâini – adică nu este parte a acestei creații –
12. nu cu sânge de capre și de viței, ci cu propriul Lui sânge, a intrat o dată pentru totdeauna în Locul Preasfânt, obținând astfel o răscumpărare veșnică.
13. Dacă sângele caprelor și al boilor și stropirea cu cenușa unei juninci îi sfințește pe cei pângăriți (având în vedere curățirea trupului),
14. cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veșnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăți conștiința noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15. De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemați să poată primi moștenirea veșnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ.
16. Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit.
17. Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu.
18. De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge,
19. pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână cărămizie și isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul,