13. Dacă sângele caprelor și al boilor și stropirea cu cenușa unei juninci îi sfințește pe cei pângăriți (având în vedere curățirea trupului),
14. cu cât mai mult sângele lui Cristos – Care, prin Duhul veșnic, S-a dat pe Sine, fără pată, lui Dumnezeu – va curăți conștiința noastră de faptele moarte, pentru a ne închina Dumnezeului celui Viu!
15. De aceea, El este mijlocitorul unui nou legământ, pentru ca aceia care sunt chemați să poată primi moștenirea veșnică promisă, întrucât a avut loc o moarte care-i răscumpără din neascultările comise sub primul legământ.
16. Unde este un legământ, trebuie să se dovedească faptul că cel care l-a făcut a murit.
17. Căci un legământ intră în vigoare numai când cineva moare, pentru că un legământ nu este în vigoare atâta timp cât cel care l-a făcut este încă viu.
18. De aceea, nici chiar primul legământ n-a intrat în vigoare fără sânge,
19. pentru că, atunci când fiecare poruncă le-a fost spusă de Moise tuturor celor din popor, el a luat sânge de viței și de capre, cu apă, lână cărămizie și isop, și a stropit sulul însuși și tot poporul,
20. spunând: „Acesta este sângele legământului pe care vi l-a poruncit Dumnezeu.“
21. În același fel a stropit cortul și obiectele folosite la închinare.
22. Potrivit Legii, aproape totul este curățit cu sânge, iar fără vărsare de sânge nu este iertare.
23. Așadar, a fost necesar să fie curățite cu aceste jertfe copiile lucrurilor cerești, dar lucrurile cerești înseși aveau nevoie de jertfe mai bune decât acestea.