16. Unul Care nu a devenit preot prin porunca unei legi pământești, ci prin puterea unei vieți nepieritoare.
17. Căci este depusă următoarea mărturie: „Tu ești preot în veci potrivit rânduielii lui Melhisedek.“
18. Pe de o parte, porunca veche a fost dată la o parte, deoarece a fost slabă și fără vreun beneficiu,
19. pentru că Legea n-a făcut nimic desăvârșit, iar, pe de altă parte, este asigurată o nădejde mai bună, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Și aceasta nu s-a făcut fără jurământ! Căci ei au devenit preoți fără să depună un jurământ,
21. dar El a devenit preot cu jurământ, prin Cel Ce I-a spus: „Domnul a jurat și nu-I va părea rău: «Tu ești preot în veci.»“
22. În consecință, Isus a devenit garantul unui legământ mai bun.
23. Într-adevăr, preoții au fost mulți la număr, pentru că erau împiedicați de moarte să-și continue lucrarea.
24. Dar El, fiindcă rămâne în veci, are o preoție permanentă.
25. De aceea, El poate să-i mântuiască pe deplin pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, întrucât El trăiește veșnic ca să mijlocească pentru ei.
26. Era potrivit să avem un astfel de Mare Preot – sfânt, fără pată, nepângărit, despărțit de păcătoși și înălțat deasupra cerurilor.