6. și care totuși au căzut, să fie aduși înapoi la pocăință, întrucât ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu și-L fac de ocară.
7. Când pământul absoarbe ploaia care, deseori, cade pe el și dă plante care sunt folositoare celor pentru care este cultivat, el primește binecuvântarea de la Dumnezeu.
8. Dacă însă dă spini și mărăcini, atunci nu este de nici un folos și urmează să fie blestemat; sfârșitul lui va fi în foc.
9. Chiar dacă vorbim astfel, preaiubiților, suntem convinși, în ce vă privește, de lucruri mai bune și care însoțesc mântuirea.
10. Căci Dumnezeu nu este nedrept ca să uite lucrarea voastră și dragostea pe care ați arătat-o pentru Numele Lui, faptul că i-ați slujit pe sfinți și continuați s-o faceți.
11. Dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeași sârguință până la sfârșit, astfel încât să se împlinească ceea ce nădăjduiți.
12. Să nu fiți leneși, ci fiți imitatori ai celor ce, prin credință și răbdare, moștenesc promisiunile!
13. Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuși,
14. spunând: „Te voi binecuvânta cu adevărat și-ți voi înmulți foarte mult urmașii.“
15. Și astfel, fiindcă a așteptat cu răbdare, a obținut promisiunea.
16. Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ, care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat și sigur, pune capăt oricăror dispute dintre ei.
17. În același fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moștenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ,
18. pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranță și astfel să fim puternic încurajați să punem mâna pe nădejdea care ne stă înainte.