10. Cel pentru Care și prin Care sunt toate a considerat potrivit ca, pentru a duce mulți fii la slavă, să-L desăvârșească prin suferințe pe Autorul mântuirii lor.
11. Căci atât Cel Ce sfințește, cât și cei ce sunt sfințiți sunt toți din Unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească frați,
12. spunând: „Voi vesti Numele Tău fraților Mei; Te voi lăuda în mijlocul adunării!“
13. De asemenea, El spune: „Îmi voi pune încrederea în El!“ Și, din nou, El spune: „Iată-Mă, Eu și copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!“
14. Așadar, întrucât copiii sunt părtași sângelui și cărnii, El a devenit asemănător cu ei, pentru ca, prin moarte, să-l distrugă pe cel ce are puterea morții, care este diavolul,
15. și să-i elibereze pe cei care toată viața lor erau ținuți în sclavie prin frica de moarte.
16. Este clar că El n-a venit să-i ajute pe îngeri, ci a venit să ajute sămânța lui Avraam.
17. De aceea, El a trebuit să fie făcut în toate precum frații Lui, ca să poată fi un Mare Preot milos și credincios în slujba lui Dumnezeu și să facă ispășire pentru păcatele poporului.
18. Pentru că El Însuși a fost ispitit prin ceea ce a suferit, El poate să-i ajute pe cei care sunt încercați.