1. De aceea, întrucât suntem înconjurați de un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica și păcatul care ne prinde atât de strâns și să alergăm cu perseverență în cursa care ne stă înainte.
2. Să ne fixăm atenția asupra lui Isus, Cel Care inițiază și desăvârșește credința, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, disprețuindu-i rușinea, și S-a așezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!
3. Gândiți-vă cu atenție la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire față de El Însuși din partea păcătoșilor, ca să nu vă lăsați descurajați și să nu renunțați.
4. Voi nu v-ați împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului
5. și ați uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu disprețui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când ești mustrat de El,
6. pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubește și pedepsește pe orice fiu pe care-l primește.“
7. Răbdați încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca și cu niște fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?
8. Însă dacă voi nu aveți parte de disciplina de care au parte toți copiii, atunci sunteți copii nelegitimi, nu fii!
9. Mai mult, în cazul părinților noștri omenești, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor și să trăim?
10. Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, așa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfințenia Lui.
11. Întotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinați prin ea adună rodul pașnic al dreptății.