1. După toate acestea, m-am uitat și iată că în cer era o ușă deschisă. Glasul, pe care prima oară îl auzisem vorbindu-mi ca sunetul unei trâmbițe, mi-a zis: „Urcă-te aici și-ți voi arăta ce trebuie să se întâmple după acestea!“
2. Imediat am fost în Duhul; și iată că în cer era un tron, iar pe tron ședea Cineva.
3. Cel Ce ședea pe tron era la înfățișare asemenea unei pietre de jasp și de sardiu, iar de jur împrejurul tronului era un curcubeu, asemenea smaraldului la înfățișare.
4. De jur împrejurul tronului erau douăzeci și patru de tronuri, iar pe aceste tronuri ședeau douăzeci și patru de bătrâni îmbrăcați în haine albe și având pe cap coroane de aur.
5. Din tron ieșeau fulgere, sunete și tunete. Înaintea tronului ardeau șapte lămpi de foc – care sunt cele șapte duhuri ale lui Dumnezeu –
6. și tot înaintea tronului era ceva ca o mare de sticlă, asemenea cristalului. În mijloc, de jur împrejurul tronului, erau patru ființe vii, pline de ochi în față și în spate.
7. Prima ființă vie era asemenea unui leu, a doua ființă vie era asemenea unui vițel, a treia ființă vie avea fața ca a unui om, iar a patra ființă vie era asemenea unui vultur care zboară.
8. Fiecare dintre cele patru ființe vii avea șase aripi și era plină de ochi de jur împrejur și pe dinăuntru. Zi și noapte ele spuneau fără încetare: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul, Dumnezeul cel Atotputernic, Care era, Care este și Care vine!“
9. Ori de câte ori ființele vii Îi dădeau slavă, onoare și mulțumire Celui Ce ședea pe tron, Care este viu în vecii vecilor,
10. cei douăzeci și patru de bătrâni cădeau înaintea Celui Ce ședea pe tron, I se închinau Celui Ce este viu în vecii vecilor și își puneau coroanele înaintea tronului, zicând:
11. „Tu ești vrednic, Domnul și Dumnezeul nostru, să primești slava, onoarea și puterea, pentru că Tu le-ai creat pe toate și prin voia Ta ele au existat și au fost create!“