2. și în mână avea un sul mic, care era deschis. Și-a pus piciorul drept pe mare, piciorul stâng pe uscat
3. și a strigat cu glas puternic, așa cum rage un leu. Când a strigat el, cele șapte tunete și-au făcut auzite glasurile lor,
4. iar când cele șapte tunete au vorbit, eram gata să scriu, însă din cer am auzit un glas zicând: „Pecetluiește ceea ce au spus cele șapte tunete și nu scrie!“
5. Îngerul pe care l-am văzut stând pe mare și pe uscat și-a ridicat mâna dreaptă spre cer
6. și a jurat pe Cel Ce trăiește în vecii vecilor, Care a creat cerul și ceea ce este în el, pământul și ceea ce este pe el și marea și ceea ce este în ea, că nu va mai fi nici o amânare,
7. ci în zilele când al șaptelea înger va suna din trâmbiță, se va împlini taina lui Dumnezeu, așa cum le-a vestit El robilor Săi, profeții.
8. Glasul pe care l-am auzit din cer mi-a vorbit din nou și mi-a zis: „Du-te și ia sulul deschis din mâna îngerului care stă pe mare și pe uscat!“
9. M-am dus la înger și i-am zis să-mi dea acel sul mic. El mi-a zis: „Ia-l și mănâncă-l! Îți va amărî stomacul, dar în gură îți va fi dulce ca mierea.“
10. Am luat sulul din mâna îngerului și l-am mâncat. În gura mea a fost dulce ca mierea, dar când l-am mâncat, stomacul mi s-a făcut amar.
11. Atunci el mi-a zis: „Trebuie să profețești din nou despre multe popoare, neamuri, limbi și regi!“