5. Când am venit în Macedonia, trupurile noastre n-au avut odihnă, ci am fost necăjiți în toate felurile: lupte din afară, temeri dinăuntru.
6. Însă Dumnezeu, Care-i încurajează pe cei deznădăjduiți, ne-a încurajat prin venirea lui Titus,
7. și nu doar prin venirea sa, ci și prin încurajarea pe care ne-a adus-o vorbindu-ne despre voi, când ne-a spus despre dorința voastră puternică, despre durerea voastră adâncă și despre devotamentul vostru pentru mine. Astfel, m-am bucurat și mai mult.
8. Chiar dacă scrisoarea mea v-a întristat, nu regret. Și chiar dacă am regretat, căci văd că scrisoarea mea v-a întristat, măcar că numai pentru puțin timp,
9. totuși acum mă bucur, nu pentru că ați fost întristați, ci pentru că întristarea voastră v-a dus la pocăință, pentru că ați fost întristați după voia lui Dumnezeu, ca nimeni să nu sufere nici o pierdere din cauza noastră.