8. în glorie și dezonoare, în defăimare și vorbire de bine. Suntem priviți ca niște impostori, deși suntem adevărați;
9. ca niște necunoscuți, deși suntem bine cunoscuți; ca unii care murim, deși iată că trăim; ca niște pedepsiți, deși nu suntem omorâți;
10. ca niște întristați, deși suntem întotdeauna bucuroși; ca niște săraci, deși îmbogățim pe mulți; ca neavând nimic, deși avem toate lucrurile.
11. Am vorbit deschis față de voi, corintienilor, iar inima ne este larg deschisă!
12. Noi nu punem nici un fel de restricții sentimentelor noastre față de voi, dar voi v-ați oprit sentimentele față de noi.
13. Deci, la rândul vostru – vă vorbesc ca unor copii – deschideți-vă și voi larg inimile!
14. Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce parteneriat poate fi între dreptate și fărădelege? Sau ce părtășie poate fi între lumină și întuneric?
15. Ce armonie poate fi între Cristos și Belial ? Sau ce parte au în comun cel credincios cu cel necredincios?