1. De aceea, întrucât prin îndurarea lui Dumnezeu avem această slujbă, nu suntem descurajați,
2. ci respingem lucrurile ascunse și rușinoase, nu ne purtăm cu viclenie, nici nu falsificăm Cuvântul lui Dumnezeu, ci, prin arătarea deschisă a adevărului, ne recomandăm pe noi înșine în fața conștiinței oricărui om, înaintea lui Dumnezeu.
3. Iar dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită pentru cei ce pier,
4. ale căror minți necredincioase le-a orbit dumnezeul acestui veac, ca să nu strălucească lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Noi nu ne predicăm pe noi înșine, ci pe Isus Cristos ca Domn, iar pe noi înșine ca sclavii voștri, datorită lui Isus.
6. Dumnezeu, Care a spus: „Să lumineze lumina din întuneric!“, a luminat și inimile noastre, pentru a ne da lumina cunoașterii slavei lui Dumnezeu strălucind pe fața lui Isus.
7. Dar noi avem această bogăție în niște vase de lut, pentru a arăta că această putere nemaipomenită Îi aparține lui Dumnezeu și nu vine de la noi.
8. Suntem asupriți în orice fel, dar nu zdrobiți, luați prin surprindere, dar nu disperați,
9. persecutați, dar nu părăsiți, trântiți la pământ, dar nu distruși,
10. purtăm întotdeauna în trupul nostru moartea lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupurile noastre.
11. Căci noi, care suntem vii, suntem întotdeauna dați la moarte datorită lui Isus, pentru ca și viața lui Isus să fie văzută în trupul nostru muritor.
12. Astfel, în noi lucrează moartea, iar în voi viața.
13. Însă, fiindcă avem același duh al credinței, potrivit cu ceea ce este scris: „Am crezut, de aceea am vorbit!“, și noi credem, și de aceea vorbim.
14. Știm că Cel Ce L-a înviat pe Domnul Isus ne va învia și pe noi împreună cu Isus și ne va duce împreună cu voi în prezența Sa.
15. Toate sunt pentru voi, pentru ca harul, atingând mulți oameni, să facă să abunde mulțumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea, noi nu ne descurajăm ci, chiar dacă omul nostru din afară piere, totuși omul nostru dinăuntru este înnoit din zi în zi.
17. Căci necazul nostru ușor de purtat și temporar, lucrează în noi o greutate veșnică de slavă, dincolo de orice imaginație.
18. Noi nu ne uităm la lucrurile care se văd, ci la cele care nu se văd, deoarece cele care se văd sunt trecătoare, dar cele care nu se văd sunt veșnice.