1. Începem oare din nou să ne recomandăm singuri? Oare avem nevoie, așa cum au unii, de scrisori derecomandare către voi sau de la voi?
2. Voi înșivă sunteți scrisoarea noastră de recomandare, scrisă în inimile noastre, cunoscută și citită de toți oamenii,
3. arătând că sunteți o scrisoare a lui Cristos, pregătită de noi, scrisă nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu, nu pe table de piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.
4. O astfel de încredere avem, prin Cristos, înaintea lui Dumnezeu.
5. Nu că prin noi înșine suntem destoinici, pretinzând că ceva vine de la noi, ci destoinicia noastră vine de la Dumnezeu,
6. Care ne-a și făcut destoinici să fim slujitorii Noului Legământ, nu al literei, ci al Duhului, pentru că litera ucide, dar Duhul dă viață.
7. Dar dacă slujba morții, încrustată în litere, pe table de piatră, a fost cu slavă, astfel încât poporul Israel n-a putut privi la fața lui Moise, din cauza strălucirii trecătoare a feței lui,
8. cu cât mai mult este cu slavă slujba Duhului?
9. Căci, dacă în slujba aducătoare de condamnare era slavă, cu mult mai mult slujba aducătoare de dreptate va abunda de slavă!
10. Fiindcă ceea ce a fost slăvit, nici n-a fost slăvit, din pricina slavei care o întrece cu mult.
11. Într-adevăr, dacă ceea ce era trecător a fost cu slavă, cu mult mai mult este cu slavă ceea ce rămâne.
12. Deci, întrucât avem o astfel de nădejde, lucrăm cu mare îndrăzneală,
13. nu ca Moise, care și-a pus un văl peste față pentru ca fiii lui Israel să nu se uite la sfârșitul a ceea ce era trecător.