1. Astfel, am hotărât să nu mai vin din nou la voi în durere,
2. pentru că, dacă eu vă întristez, atunci cine mă va mai încuraja pe mine, dacă nu cel pe care l-am întristat?
3. Am scris așa, pentru ca atunci când voi veni să nu fiu întristat de cei care ar trebui să mă bucure, căci sunt încredințat cu privire la voi toți că bucuria mea este bucuria voastră, a tuturor.
4. V-am scris din durerea și din necazul inimii și cu multe lacrimi, nu ca să vă întristez, ci ca să vă dați seama de dragostea pe care o am din belșug față de voi.
5. Dacă cineva a fost o pricină de întristare, nu pe mine m-a întristat, ci, într-o oarecare măsură, ca să nu fiu prea sever, pe voi toți.
6. Este suficient pentru acesta faptul că a fost pedepsit de cei mai mulți dintre voi.
7. Astfel, acum ar trebui să-l iertați și să-l încurajați, ca să nu fie copleșit de prea multă întristare.
8. De aceea, vă îndemn să vă declarați iarăși dragostea față de el.
9. Căci v-am scris și ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți ascultători în toate.
10. Pe cine iertați voi, îl iert și eu. Ceea ce am iertat, dacă am iertat ceva, a fost de dragul vostru, în prezența lui Cristos,
11. ca să nu dăm câștig de cauză lui Satan, pentru că noi nu suntem în necunoștință de planurile lui.