7. Nădejdea noastră cu privire la voi este fermă, pentru că știm că, așa cum sunteți părtași cu noi în suferință, tot așa sunteți și în încurajare.
8. Fraților, nu vrem să nu știți despre necazurile pe care le-am avut în Asia, pentru că am avut greutăți dincolo de puterea noastră, așa încât pierduserăm și nădejdea de a mai trăi.
9. Ne-am simțit ca și cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înșine, ci pe Dumnezeu, Care învie morții;
10. El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte și va continua să ne scape. În El nădăjduim că încă ne va mai scăpa.
11. Uniți-vă să ne ajutați prin rugăciunile voastre și mulți vor mulțumi pentru noi datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
12. Lauda noastră este mărturia conștiinței noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, și chiar mai mult față de voi, în curăția și sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu.
13. Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteți citi și înțelege. Și nădăjduiesc că până la sfârșit veți înțelege,
14. așa cum ați și înțeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum și voi veți fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15. Având această încredințare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveți parte de o a doua favoare.
16. Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea.
17. Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu ușurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun și „da, da“ și „nu, nu“?
18. Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră față de voi nu este și „da“, și „nu“.
19. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, eu, Silvanus și Timotei, nu este „da“ și „nu“, ci El este întotdeauna „da“,