12. Lauda noastră este mărturia conștiinței noastre, potrivit căreia noi ne-am comportat în lume, și chiar mai mult față de voi, în curăția și sinceritatea care vin de la Dumnezeu, nu cu o înțelepciune firească, ci prin harul lui Dumnezeu.
13. Căci noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteți citi și înțelege. Și nădăjduiesc că până la sfârșit veți înțelege,
14. așa cum ați și înțeles, în parte, că lauda voastră suntem noi, după cum și voi veți fi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15. Având această încredințare, mi-am propus mai întâi să vin la voi, ca să aveți parte de o a doua favoare.
16. Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi și să fiu trimis de voi în Iudeea.
17. Deci, plănuind aceasta, m-am comportat eu oare cu ușurătate? Sau mi-am făcut planurile în mod firesc, gata să spun și „da, da“ și „nu, nu“?
18. Credincios este Dumnezeu, că vorbirea noastră față de voi nu este și „da“, și „nu“.
19. Căci Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe Care noi L-am predicat printre voi, eu, Silvanus și Timotei, nu este „da“ și „nu“, ci El este întotdeauna „da“,
20. pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da“. De aceea, prin El spunem „Amin!“, spre slava lui Dumnezeu.
21. Cel Care ne întărește împreună cu voi, în Cristos, și Care ne-a uns, este Dumnezeu.
22. El ne-a și pecetluit și ne-a dat în inimă Duhul ca pe o garanție.
23. Îl chem pe Dumnezeu ca martor al sufletului meu, spunându-vă că n-am mai venit în Corint tocmai ca să vă cruț.
24. Nu că noi domnim peste credința voastră, ci suntem conlucrători cu voi pentru bucuria voastră, căci voi stați fermi în credință.