5. Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune nădejdea în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în cereri și rugăciuni,
6. dar cea care trăiește pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăiește.
7. Poruncește și aceste lucruri, pentru ca toți să fie fără reproș.
8. Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.
9. Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puțin de șaizeci de ani și care n-a fost soția unui singur bărbat;
10. ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care și-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinților, să-i fi ajutat pe cei necăjiți și să fi stăruit în orice fel de faptă bună.
11. Dar pe văduvele tinere să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească
12. și își atrag astfel condamnarea pentru că și-au încălcat prima promisiune.
13. Totodată se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie.
14. Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă.
15. Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan.
16. Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute și astfel să nu fie împovărată biserica; în felul acesta biserica le va putea ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.
17. Bătrânii care cârmuiesc bine să fie considerați vrednici să primească o îndoită onoare, mai ales cei ce se ostenesc în predicare și învățare.
18. Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul“ și „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“
19. Să nu accepți nici o acuzație împotriva unui bătrân, decât dacă sunt doi sau trei martori.