1. Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci sfătuiește-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe niște frați;
2. pe femeile bătrâne – ca pe niște mame; pe cele tinere – ca pe niște surori, cu toată curăția.
3. Cinstește-le pe văduvele care sunt într-adevăr văduve!
4. Însă dacă o văduvă are copii sau nepoți, trebuie mai întâi ca aceștia să învețe să se poarte cu evlavie față de cei din casa lor și să-și răsplătească părinții, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu.
5. Cea care este într-adevăr văduvă și rămasă singură își pune nădejdea în Dumnezeu și stăruie, zi și noapte, în cereri și rugăciuni,
6. dar cea care trăiește pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăiește.
7. Poruncește și aceste lucruri, pentru ca toți să fie fără reproș.
8. Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.
9. Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puțin de șaizeci de ani și care n-a fost soția unui singur bărbat;
10. ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care și-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinților, să-i fi ajutat pe cei necăjiți și să fi stăruit în orice fel de faptă bună.
11. Dar pe văduvele tinere să nu le primești. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească
12. și își atrag astfel condamnarea pentru că și-au încălcat prima promisiune.
13. Totodată se învață să fie leneșe, umblând din casă în casă, și nu numai că sunt leneșe, ci sunt și guralive și băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie.
14. Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă și să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă.