1. Voi înșivă știți, fraților, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.
2. După ce am suferit și am fost batjocoriți în Filipi, așa cum știți, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri.
3. Căci apelul nostru nu vine dintr-o învățătură greșită, nici din necurăție, nici din viclenie,
4. ci, așa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredințeze Evanghelia, tot așa vorbim și noi, căutând să fim plăcuți nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.
5. Voi știți că nu ne-am lingușit și nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,
6. nici n-am căutat să fim onorați de oameni – nici de voi, nici de alții.
7. Ca apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-și îngrijește copiii.