8. și „... o Piatră de poticnire și o Stâncă de cădere.“ Ei se poticnesc pentru că n-au ascultat Cuvântul spre care au fost și ei destinați.
9. Însă voi sunteți o spiță aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteți proclama faptele mărețe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată.
10. Cândva nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăți îndurare, dar acum ați primit îndurare.
11. Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului!
12. Să aveți o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13. Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să-i pedepsească pe răufăcători și să-i laude pe cei ce fac binele.
15. Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor proști.
16. Trăiți ca niște oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu!
17. Dați cinste tuturor oamenilor, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, onorați-l pe împărat!
18. Sclavilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor aspri,
19. pentru că este o virtute dacă, datorită conștiinței față de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept.
20. Căci ce onoare este să îndurați dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu.
21. Și la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcați pe urmele Lui.
22. „El nu a săvârșit nici un păcat, și în gura Lui nu s-a găsit nici o înșelăciune.“
23. Când a fost insultat, n-a insultat înapoi, când a suferit, n-a amenințat, ci S-a încredințat Celui Ce judecă drept.
24. El a purtat păcatele noastre în trupul Lui, pe lemn, pentru ca, murind față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin rănile Lui ați fost vindecați.
25. Căci erați ca niște oi rătăcite, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.