11. Preaiubiților, vă îndemn, ca pe niște străini și peregrini, să vă feriți de poftele carnale, care se luptă împotriva sufletului!
12. Să aveți o purtare bună printre neamuri, pentru ca, deși vă vorbesc de rău ca pe niște răufăcători, totuși, văzând faptele voastre bune, să-L slăvească pe Dumnezeu în ziua cercetării.
13. Fiți supuși oricărei autorități omenești, pentru Domnul, fie împăratului, ca înalt stăpânitor,
14. fie guvernatorilor, ca unii trimiși de el să-i pedepsească pe răufăcători și să-i laude pe cei ce fac binele.
15. Căci este voia lui Dumnezeu ca, făcând lucruri bune, să reduceți la tăcere ignoranța oamenilor proști.
16. Trăiți ca niște oameni liberi, dar fără a folosi libertatea drept acoperământ al răului, ci ca niște robi ai lui Dumnezeu!
17. Dați cinste tuturor oamenilor, iubiți-i pe frați, temeți-vă de Dumnezeu, onorați-l pe împărat!
18. Sclavilor, fiți supuși stăpânilor cu toată frica, nu numai celor buni și blânzi, ci și celor aspri,
19. pentru că este o virtute dacă, datorită conștiinței față de Dumnezeu, cineva îndură întristarea, suferind pe nedrept.
20. Căci ce onoare este să îndurați dacă ați păcătuit și sunteți loviți? Dar dacă îndurați atunci când ați făcut binele și astfel suferiți, aceasta este o virtute înaintea lui Dumnezeu.
21. Și la aceasta ați fost chemați, deoarece și Cristos a suferit pentru voi, lăsându-vă un exemplu, astfel ca voi să călcați pe urmele Lui.
22. „El nu a săvârșit nici un păcat, și în gura Lui nu s-a găsit nici o înșelăciune.“