16. Și noi am cunoscut și am crezut dragostea pe care o are Dumnezeu în noi. Dumnezeu este dragoste, iar cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu, și Dumnezeu rămâne în el.
17. În felul acesta, dragostea lui Dumnezeu este făcută desăvârșită în noi, pentru ca noi să avem îndrăzneală în ziua judecății, fiindcă, în lumea aceasta, cum este El, așa suntem și noi.
18. În dragoste nu există frică, ci dragostea desăvârșită alungă frica, pentru că frica are de-a face cu pedeapsa. Cel ce se teme n-a fost făcut desăvârșit în dragoste.
19. Noi iubim pentru că El ne-a iubit mai întâi.
20. Dacă cineva spune: „Îl iubesc pe Dumnezeu“, dar își urăște fratele, este un mincinos; căci dacă nu-l iubește pe fratele său, pe care l-a văzut, nu-L poate iubi pe Dumnezeu, pe Care nu L-a văzut.
21. Și porunca pe care o avem de la El este aceasta: cine-L iubește pe Dumnezeu, să-și iubească și fratele!