1. Așadar, oamenii ar trebui să ne vadă ca pe niște slujitori ai lui Cristos, ca pe niște administratori ai tainelor lui Dumnezeu.
2. În rest, ce se cere de la administratori este ca fiecare să fie găsit credincios.
3. Cât despre mine, puțin îmi pasă că aș fi judecat de voi sau de vreun tribunal omenesc; ba încă nici eu însumi nu mă mai judec.
4. Căci n-am nimic să-mi reproșez; totuși nu prin aceasta sunt îndreptățit. Cel Ce mă judecă este Domnul.
5. De aceea, nu judecați nimic înainte de timpul potrivit, înainte să vină Domnul, Care va lumina lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi planurile inimilor. Atunci fiecare își va primi lauda de la Dumnezeu.
6. Fraților, am aplicat toate acestea mie și lui Apolos, de dragul vostru, pentru ca, prin noi, să învățați ce înseamnă „nimic dincolo de ceea ce este scris“ și astfel nici unul dintre voi să nu se mândrească cu cineva împotriva altcuiva.
7. Căci cine te face diferit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Iar dacă l-ai primit, de ce te lauzi, ca și cum nu l-ai fi primit?
8. Sunteți deja sătui! V-ați îmbogățit deja! Ați început să domniți fără noi! Și măcar de ați domni, ca să domnim și noi împreună cu voi!
9. Căci parcă Dumnezeu a făcut din noi, apostolii, oamenii cei mai de pe urmă, niște condamnați la moarte, un spectacol pentru lume, pentru îngeri și pentru oameni.
10. Noi suntem „nebuni“ de dragul lui Cristos, iar voi sunteți înțelepți în Cristos; noi suntem slabi, iar voi sunteți puternici; voi sunteți onorați, iar noi suntem dezonorați.