Vechiul Testament

Noul Testament

Zaharia 7:1-11 Fidela 2013 (RFB13)

1. Şi s-a întâmplat că, în anul al patrulea al împăratului Darius, cuvântul Domnului a venit la Zaharia, în ziua a patra a lunii a noua, în luna Chislev,

2. Când ei trimiseseră la casa lui Dumnezeu pe Şareţer şi pe Reghem-Melec şi pe oamenii lor, pentru a se ruga înaintea Domnului;

3. Şi să vorbească preoţilor, care erau în casa Domnului oştirilor, şi profeţilor, spunând: Să plâng în luna a cincea, punându-mă deoparte, precum am făcut aceşti atât de mulţi ani?

4. Atunci cuvântul Domnului oştirilor a venit la mine, spunând:

5. Vorbeşte întregului popor al ţării şi preoţilor, spunând: Când aţi postit şi aţi jelit în luna a cincea şi în luna a şaptea, în aceşti şaptezeci de ani, cu adevărat aţi postit pentru mine, chiar pentru mine?

6. Şi când aţi mâncat şi aţi băut, nu aţi mâncat şi nu aţi băut pentru voi înşivă?

7. Nu trebuia să auziţi cuvintele pe care Domnul le-a strigat prin profeţii dinainte, când Ierusalimul era locuit şi în prosperitate, şi cetăţile lui de jur împrejurul lui, când oamenii locuiau partea de sud şi câmpia?

8. Şi cuvântul Domnului a venit la Zaharia, spunând:

9. Astfel vorbeşte Domnul oştirilor, spunând: Faceţi judecată adevărată şi arătaţi milă şi mângâieri, fiecare om fratelui său;

10. Şi nu oprimaţi nici pe văduvă, nici pe cel fără tată, nici pe străin, nici pe cel sărac; şi nimeni dintre voi să nu îşi închipuie răul în inima sa, împotriva fratelui său.

11. Dar ei au refuzat să dea ascultare şi şi-au tras umărul şi şi-au astupat urechile, ca să nu audă.

Citiți capitolul complet Zaharia 7