1. În luna a opta, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul Domnului la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido, spunând:
2. Domnul s-a înfuriat pe părinţii voştri.
3. De aceea spune-le: Astfel spune Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă la mine, spune Domnul oştirilor şi eu mă voi întoarce la voi, spune Domnul oştirilor.
4. Nu fiţi ca părinţii voştri, la care au strigat profeţii dinainte, spunând: Astfel spune Domnul oştirilor: Întoarceţi-vă acum de la căile voastre rele şi de la faptele voastre rele; dar nu au auzit, nici nu mi-au dat ascultare, spune Domnul.
5. Părinţii voştri, unde sunt ei? Şi profeţii, trăiesc ei pentru totdeauna?
6. Dar cuvintele mele şi statutele mele pe care le-am poruncit servitorilor mei, profeţii, nu i-au apucat ele pe părinţii voştri? Şi ei s-au întors şi au spus: Precum Domnul oştirilor a gândit să ne facă, conform căilor noastre şi conform faptelor noastre, astfel s-a purtat el cu noi.
7. În ziua a douăzeci şi patra a lunii a unsprezecea, care este luna Şebat, în anul al doilea al lui Darius, a venit cuvântul Domnului la profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul profetului Ido, spunând:
8. Am văzut în noapte şi iată, un om călărind pe un cal roşu şi stătea între pomii de mirt care erau jos; şi în urma lui erau acolo cai roşii, pestriţi şi albi.
9. Atunci am spus: Ce sunt aceştia, domnul meu? Şi îngerul care vorbea cu mine mi-a zis: Îţi voi arăta ce sunt aceştia.
10. Şi bărbatul care stătea între pomii de mirt a răspuns şi a zis: Aceştia sunt cei pe care Domnul i-a trimis să umble încoace şi încolo pe pământ.
11. Şi ei au răspuns îngerului Domnului, care stătea între pomii de mirt, şi au zis: Noi am umblat încoace şi încolo pe pământ şi, iată, tot pământul şade liniştit şi este în odihnă.
12. Atunci îngerul Domnului a răspuns şi a zis: Doamne al oştirilor, până când nu vei avea milă de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, împotriva cărora te-ai indignat aceşti şaptezeci de ani?
13. Şi Domnul a răspuns îngerului care vorbea cu mine, cuvinte bune şi cuvinte mângâietoare.
14. Astfel îngerul care vorbea cu mine îndeaproape, mi-a zis: Strigă, spunând: Astfel spune Domnul oştirilor: Sunt gelos, cu o mare gelozie, pentru Ierusalim şi pentru Sion.
15. Şi mă înfurii pe păgânii care sunt în tihnă; fiindcă eu eram numai puţin înfuriat iar ei au ajutat nenorocirii.
16. De aceea astfel spune Domnul: M-am întors la Ierusalim cu îndurări; casa mea va fi construită în el, spune Domnul oştirilor, şi o frânghie de măsurat va fi întinsă peste Ierusalim.
17. Strigă totuşi, spunând: Astfel spune Domnul oştirilor: Cetăţile mele, prin prosperitate, vor fi împrăştiate peste tot şi Domnul va mângâia încă Sionul şi va alege încă Ierusalimul.
18. Atunci mi-am ridicat ochii şi am văzut şi iată, patru coarne.
19. Şi am spus îngerului care vorbea cu mine: Ce sunt acestea? Şi el mi-a răspuns: Acestea sunt coarnele care au împrăştiat pe Iuda, pe Israel şi Ierusalimul.
20. Şi Domnul mi-a arătat patru tâmplari.
21. Atunci eu am zis: Ce vin aceştia să facă? Iar el a vorbit, spunând: Acestea sunt coarnele care au împrăştiat pe Iuda, astfel încât niciun om nu şi-a ridicat capul; dar aceştia au venit să le sperie, ca să alunge coarnele neamurilor care şi-au înălţat cornul împotriva ţării lui Iuda pentru a o împrăştia.