1. Doamne Dumnezeu, căruia răzbunarea îi aparţine; Dumnezeule, căruia răzbunarea îi aparţine, arată-te.
2. Înalţă-te, tu judecător al pământului, întoarce o răsplată celui mândru.
3. Doamne, până când cei răi, până când cei stricaţi vor triumfa?
4. Până când vor rosti şi vor vorbi lucruri grele? Şi toţi lucrătorii nelegiuirii se vor făli?
5. Ei rup în bucăţi poporul tău, Doamne, şi nenorocesc moştenirea ta.
6. Ei ucid văduva şi străinul şi ucid pe cei fără tată.
7. Totuşi ei spun: Domnul nu va vedea, nici Dumnezeul lui Iacob nu va lua aminte.
8. Înţelegeţi, voi neghiobilor printre oameni şi proştilor, când veţi fi înţelepţi?
9. Cel ce a sădit urechea, nu va auzi? Cel ce a format ochiul, nu va vedea?
10. Cel ce pedepseşte păgânii, nu va corecta? Cel ce învaţă pe om cunoaştere, nu va cunoaşte?
11. Domnul cunoaşte gândurile omului, că ele sunt deşertăciune.
12. Binecuvântat este omul pe care tu îl disciplinezi, Doamne, şi îl înveţi din legea ta;
13. Ca să îi dai odihnă de la zilele de restrişte, până ce groapa va fi săpată pentru cel stricat.
14. Căci Domnul nu va lepăda pe poporul său, nici nu va părăsi moştenirea sa.
15. Ci judecată se va întoarce la dreptate şi toţi cei integri în inimă o vor urma.
16. Cine se va ridica pentru mine împotriva făcătorilor de rău? Sau cine va sta în picioare pentru mine împotriva lucrătorilor nelegiuirii?
17. De nu ar fi fost Domnul ajutorul meu, sufletul meu aproape că ar fi locuit în tăcere.
18. Când am spus: Piciorul meu alunecă; mila ta, Doamne, m-a susţinut.
19. În mulţimea gândurilor mele dinăuntrul meu, mângâierile tale îmi desfată sufletul.
20. Va avea tronul nelegiuirii părtăşie cu tine, care urzeşte ticăloşie printr-o lege?
21. Ei se adună împreună împotriva sufletului celui drept şi condamnă sângele nevinovat.
22. Dar Domnul este apărarea mea; şi Dumnezeul meu este stânca locului meu de scăpare.
23. Şi el va aduce peste ei propria lor nelegiuire şi îi va stârpi în propria lor stricăciune; da, Domnul Dumnezeul nostru îi va stârpi.