1. Cât de iubite sunt tabernacolele tale, Doamne al oştirilor!
2. Sufletul meu tânjeşte, da, chiar leşină după curţile Domnului, inima mea şi carnea mea strigă după Dumnezeul cel viu.
3. Da, vrabia şi-a găsit o casă şi rândunica un cuib pentru ea, unde să îşi culce puii; Ah! altarele tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu.
4. Binecuvântaţi sunt cei ce locuiesc în casa ta, ei te vor lăuda fără încetare. Selah.
5. Binecuvântat este omul a cărui tărie este în tine; în inima lor, căile sunt croite.
6. Trecând prin valea Baca, ei o prefac în fântână; ploile de asemenea umplu iazurile.
7. Ei merg din tărie în tărie, toţi se arată înaintea lui Dumnezeu în Sion.
8. Doamne Dumnezeul oştirilor, ascultă rugăciunea mea, deschide urechea, Dumnezeul lui Iacob. Selah.
9. Dumnezeule, scutul nostru, priveşte, şi uită-te la faţa unsului tău.
10. Căci o zi în curţile tale este mai bună decât o mie. Mai bine să fiu uşier în casa Dumnezeului meu, decât să locuiesc în corturile stricăciunii.
11. Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut; Domnul va da har şi glorie, nu va opri niciun bine celor ce umblă cu integritate.
12. Doamne al oştirilor, binecuvântat este omul care se încrede în tine.