1. Dumnezeule, păgânii au intrat în moştenirea ta; templul tău cel sfânt l-au pângărit; au făcut Ierusalimul ruine.
2. Trupurile moarte ale servitorilor tăi le-au dat să fie hrană pentru păsările cerului, carnea sfinţilor tăi pentru fiarele pământului.
3. Le-au vărsat sângele ca apa în jurul Ierusalimului; şi nu a fost nimeni să îi îngroape.
4. Noi am devenit de ocară pentru vecinii noştri, o batjocură şi un lucru de râs pentru cei ce sunt împrejurul nostru.
5. Până când, Doamne? Vei fi mânios pentru totdeauna? Va arde gelozia ta ca un foc?
6. Revarsă-ţi mânia peste păgânii ce nu te-au cunoscut şi peste împărăţiile ce nu au chemat numele tău.
7. Fiindcă au mâncat pe Iacob şi i-au pustiit locuinţa.
8. Nu îţi aminti împotriva noastră de nelegiuirile dinainte; să ne întâmpine degrabă îndurările tale blânde, căci suntem foarte înjosiţi.
9. Ajută-ne, Dumnezeul salvării noastre, pentru gloria numelui tău, şi scapă-ne şi îndepărtează păcatele noastre, pentru numele tău.
10. De ce să spună păgânii: Unde este Dumnezeul lor? Să fie el cunoscut printre păgâni, înaintea ochilor noştri, prin răzbunarea sângelui vărsat al servitorilor tăi.
11. Să ajungă geamătul prizonierului înaintea ta; conform măreţiei puterii tale păstrează pe cei ce sunt rânduiţi să moară.