35. Şi şi-au amintit că Dumnezeu era stânca lor şi Dumnezeul cel Preaînalt, răscumpărătorul lor.
36. Cu toate acestea l-au linguşit cu gura lor şi l-au minţit cu limbile lor.
37. Pentru că inima lor nu era dreaptă cu el, nici nu au fost neclintiţi în legământul lui.
38. Dar el, fiind plin de compasiune, le-a iertat nelegiuirea şi nu i-a nimicit, da, de multe ori şi-a întors mânia şi nu şi-a stârnit toată furia.
39. Căci şi-a amintit că erau doar carne; un vânt care trece şi nu se mai întoarce.
40. Cât de des l-au provocat în pustie şi l-au mâhnit în pustietate.