17. Iar ei au păcătuit încă şi mai mult împotriva lui, provocându-l pe cel Preaînalt în pustie.
18. Şi au ispitit pe Dumnezeu în inima lor, cerând carne pentru pofta lor.
19. Da, au vorbit împotriva lui Dumnezeu, au spus: Poate să întindă Dumnezeu o masă în pustie?
20. Iată, el a lovit stânca, astfel că apele au ţâşnit şi izvoarele au inundat; poate el să dea şi pâine? Poate face rost de carne pentru poporul său?
21. De aceea Domnul a auzit şi s-a înfuriat, aşa că un foc a fost aprins împotriva lui Iacob şi mânie de asemenea s-a ridicat împotriva lui Israel,
22. Deoarece nu au crezut în Dumnezeu şi nu s-au încrezut în salvarea lui,
23. Deşi a poruncit norilor de deasupra şi a deschis uşile cerului,
24. Şi a plouat mană peste ei, pentru a mânca şi le-a dat din grânele cerului.
25. Omul a mâncat mâncarea îngerilor, le-a trimis mâncare pe săturate.
26. El a făcut ca un vânt de est să bată în cer şi prin puterea lui a adus vântul de sud.
27. De asemenea el a plouat carne peste ei ca ţărâna şi păsări cu pene ca nisipul mării.
28. Şi le-a lăsat să cadă în mijlocul taberei lor, în jurul locuinţelor lor.
29. Aşa că au mâncat şi au fost bine săturaţi, căci le-a dat după propria lor poftă;
30. Nu s-au abătut de la pofta lor. Dar pe când le era mâncarea încă în gură,
31. Furia lui Dumnezeu a venit peste ei şi a ucis pe cei mai graşi dintre ei şi a doborât pe cei aleşi ai lui Israel.
32. Totuşi au mai păcătuit şi nu au crezut, în ciuda lucrărilor lui minunate.