1. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor păşunii tale?
2. Aminteşte-ţi de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moştenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
3. Ridică-ţi picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce duşmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4. Duşmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; şi-au ridicat însemnele ca semne.
5. Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groşi.
6. Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare şi ciocane.
7. Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuinţa numelui tău.