1. Dumnezeule, de ce ne-ai lepădat pentru totdeauna? De ce fumegă mânia ta împotriva oilor păşunii tale?
2. Aminteşte-ţi de adunarea ta, pe care ai cumpărat-o din vechime; toiagul moştenirii tale, pe care l-ai răscumpărat; acest munte Sion, în care ai locuit.
3. Ridică-ţi picioarele spre pustiirile eterne, spre tot ce duşmanul a lucrat cu răutate în sanctuar.
4. Duşmanii tăi răcnesc în mijlocul adunărilor tale; şi-au ridicat însemnele ca semne.
5. Un bărbat a fost faimos după cum a ridicat topoare peste copacii groşi.
6. Dar acum ei zdrobesc lucrarea lui sculptată dintr-o dată, cu topoare şi ciocane.
7. Au aruncat foc în sanctuarul tău, au spurcat, dărâmând la pământ locuinţa numelui tău.
8. Au spus în inimile lor: Să îi nimicim pe toţi! Ei au ars toate sinagogile lui Dumnezeu din ţară.
9. Noi nu vedem semnele noastre, nu mai este niciun profet; nici nu este printre noi vreunul care ştie până când.
10. Cât timp, Dumnezeule, va ocărî potrivnicul? Va blasfemia duşmanul numele tău pentru totdeauna?