Vechiul Testament

Noul Testament

Psalmii 73:9-27 Fidela 2013 (RFB13)

9. Îşi înălţă gura împotriva cerurilor şi limba lor cutreieră pământul.

10. De aceea poporul lui se întoarce aici; şi apele plinătăţii le sunt stoarse.

11. Şi ei spun: Cum ştie Dumnezeu? Şi este cunoaştere în cel Preaînalt?

12. Iată, aceştia sunt neevlavioşii, care prosperă în lume; ei cresc în bogăţii.

13. Într-adevăr, mi-am curăţat inima în zadar şi mi-am spălat mâinile în nevinovăţie.

14. Căci, cât era ziua de lungă am fost lovit cu plăgi şi pedepsit în fiecare dimineaţă.

15. Dacă spun: Voi vorbi astfel; iată, aş ofensa generaţia copiilor tăi.

16. Când m-am gândit să înţeleg aceasta, a fost prea dureros pentru mine,

17. Până când am intrat în sanctuarul lui Dumnezeu: atunci am înţeles sfârşitul lor.

18. Cu siguranţă i-ai pus în locuri alunecoase; i-ai trântit în nimicire.

19. Cum sunt ei duşi la pustiire, ca într-o clipă! Sunt complet mistuiţi cu terori.

20. Ca un vis când cineva se trezeşte, astfel, Doamne, când te trezeşti, vei dispreţui chipul lor.

21. Astfel inima mea a fost mâhnită şi am fost înţepat în rărunchii mei.

22. Aşa neghiob eram şi ignorant; eram ca un dobitoc înaintea ta.

23. Cu toate acestea sunt neîncetat cu tine; tu m-ai ţinut de mâna mea dreaptă.

24. Mă vei călăuzi cu sfatul tău şi după aceea mă vei primi în glorie.

25. Pe cine am eu în cer decât pe tine? Şi afară de tine nu este nimeni pe pământ pe care să îl doresc.

26. Carnea mea şi inima mea eşuează, dar Dumnezeu este tăria inimii mele şi porţia mea pentru totdeauna.

27. Căci, iată, cei ce sunt departe de tine vor pieri; ai nimicit pe toţi cei ce merg de la tine, curvind.

Citiți capitolul complet Psalmii 73