4. Îmi voi apleca urechea la parabolă, voi deschide vorba mea adâncă pe harpă.
5. Pentru ce m-aş teme în zilele răului, când nelegiuirea călcâielor mele mă va înconjura?
6. Cei ce se încred în averea lor şi se fălesc cu mulţimea bogăţiilor lor;
7. Nimeni nu poate în niciun fel răscumpăra pe fratele său, nici să dea lui Dumnezeu răscumpărare pentru el,
8. (Fiindcă răscumpărarea sufletului lor este preţioasă şi încetează pentru totdeauna),
9. Ca totuşi să trăiască pentru totdeauna şi să nu vadă putrezire.
10. Pentru că el vede că oameni înţelepţi mor, la fel prostul şi neghiobul pier şi îşi lasă averea altora.
11. Gândul lor lăuntric este că le vor dăinui casele pentru totdeauna şi locuinţele lor din generaţie în generaţie; îşi numesc pământurile după numele lor.
12. Cu toate acestea omul onorat nu dăinuieşte, este ca animalele care pier.
13. Această cale a lor este nebunia lor, totuşi posteritatea lor le aprobă spusele. Selah.
14. Sunt puşi în mormânt ca oile; moartea se va hrăni din ei; şi cei integri vor domni asupra lor dimineaţa; şi frumuseţea lor se va mistui în mormântul care este locuinţa lor.
15. Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu din puterea mormântului, căci el mă va primi. Selah.
16. Nu te teme când cineva se îmbogăţeşte, când creşte gloria casei sale;
17. Căci nu va duce nimic cu el când moare, gloria sa nu va coborî după el.
18. Deşi în timp ce a trăit şi-a binecuvântat sufletul, şi oamenii te vor lăuda când îţi faci bine,
19. El va merge la generaţia părinţilor săi; ei nu vor vedea niciodată lumină.