1. Am spus: Voi lua seama la căile mele, ca să nu păcătuiesc cu limba mea, îmi voi ţine gura cu un frâu, cât timp cel stricat este înaintea mea.
2. Am fost mut în tăcere, am tăcut referitor la bine; şi durerea mea a fost stârnită.
3. Îmi era inima fierbinte în mine; focul ardea în timp ce meditam, atunci am vorbit cu limba mea,
4. Doamne, fă-mă să cunosc sfârşitul meu şi măsura zilelor mele, care este aceasta; ca să ştiu cât de trecător sunt.
5. Iată, mi-ai făcut zilele cât un lat de palmă; şi vârsta mea este ca nimic înaintea ta; cu adevărat fiecare om, în starea lui cea mai bună, este întru totul deşertăciune. Selah.
6. Cu siguranţă fiecare umblă într-un spectacol deşert, cu siguranţă ei sunt neliniştiţi în zadar; el îngrămădeşte bogăţii şi nu ştie cine le va strânge.
7. Şi acum, Doamne, ce să aştept? Speranţa mea este în tine.