1. Fărădelegea celui stricat spune înăuntrul inimii mele, că nu este teamă de Dumnezeu înaintea ochilor lui.
2. Pentru că el se flatează în propriii lui ochi, până când nelegiuirea lui se arată demnă de ură.
3. Cuvintele gurii lui sunt nelegiuire şi înşelătorie, el a încetat a fi înţelept şi a face bine.
4. El plănuieşte ticăloşie pe patul său; se aşază pe o cale care nu este bună; el nu detestă răul.
5. Mila ta, Doamne, este în ceruri; şi credincioşia ta ajunge până la nori.
6. Dreptatea ta este ca munţii cei mari; judecăţile tale sunt un mare adânc; Doamne, tu păstrezi pe om şi pe animal.