1. În tine, Doamne, îmi pun încrederea; să nu fiu niciodată dat de ruşine, eliberează-mă în dreptatea ta.
2. Apleacă-ţi urechea la mine; eliberează-mă repede, fii stânca mea tare şi o casă întărită pentru a mă salva.
3. Pentru că tu eşti stânca mea şi fortăreaţa mea; de aceea, pentru numele tău condu-mă şi călăuzeşte-mă.
4. Trage-mă afară din plasa pe care ei în ascuns mi-au întins-o, pentru că tu eşti puterea mea.
5. În mâna ta încredinţez duhul meu, tu m-ai răscumpărat, Doamne Dumnezeul adevărului.
6. Am urât pe cei ce iau aminte la deşertăciuni mincinoase, dar mă încred în Domnul.
7. Voi fi vesel şi mă voi bucura în mila ta, fiindcă ai luat aminte la tulburarea mea; mi‑ai cunoscut sufletul chiar în nenorociri.
8. Şi nu m-ai închis în mâna duşmanului; mi-ai pus picioarele la loc larg.
9. Ai milă de mine, Doamne, fiindcă sunt în necaz; şi cu mâhnire este mistuit ochiul meu, sufletul meu şi pântecele meu.
10. Căci viaţa mi se consumă în întristare şi anii mei în suspin, puterea mea eşuează din cauza nelegiuirii mele şi oasele mi s-au mistuit.
11. Am fost o ocară printre toţi duşmanii mei, dar mai ales printre vecinii mei, şi o groază printre cunoscuţii mei; cei ce mă vedeau afară fugeau de mine.
12. Sunt uitat ca un mort, şters din amintire, sunt ca un vas spart.
13. Fiindcă am auzit defăimarea multora, groază era de fiecare parte, când au ţinut sfat împreună împotriva mea, au plănuit să îmi ia viaţa.
14. Dar m-am încrezut în tine, Doamne; am spus: Tu eşti Dumnezeul meu.
15. În mâna ta sunt timpurile mele, eliberează-mă din mâna duşmanilor mei şi de cei ce mă persecută.
16. Fă să strălucească faţa ta peste servitorul tău, salvează-mă datorită îndurărilor tale.
17. Doamne, nu mă lăsa să fiu făcut de ruşine, fiindcă te-am chemat, să fie făcuţi de ruşine cei stricaţi şi să tacă în mormânt.
18. Să fie amuţite buzele mincinoase, care vorbesc lucruri apăsătoare cu mândrie şi dispreţ împotriva celui drept.
19. Ce mare este bunătatea ta, pe care ai păstrat-o pentru cei ce se tem de tine; pe care ai lucrat-o pentru cei ce se încred în tine înaintea fiilor oamenilor!
20. Îi vei ascunde de mândria omului în tăinicia prezenţei tale, tu îi vei ţine în ascuns într-un cort, de la cearta limbilor.
21. Binecuvântat fie Domnul, fiindcă mi-a arătat minunata lui bunătate într-o cetate tare.
22. Și am spus în graba mea: Sunt stârpit dinaintea ochilor tăi, totuşi ai auzit vocea cererilor mele când am strigat către tine.
23. Iubiţi pe Domnul, voi toţi sfinţii lui, fiindcă Domnul păstrează pe cei credincioși şi răsplăteşte din plin pe înfăptuitorul mândru.
24. Încurajaţi-vă şi el vă va întări inima, voi toţi care speraţi în Domnul.