1. Te voi iubi, Doamne, tăria mea.
2. Domnul este stânca mea şi fortăreaţa mea şi eliberatorul meu; Dumnezeul meu, tăria mea, în care mă voi încrede; pavăza mea şi cornul salvării mele şi turnul meu înalt.
3. Voi chema pe Domnul, care este demn de laudă, astfel voi fi salvat din mâna duşmanilor mei.
4. Întristările morţii m-au încercuit şi potopurile de oameni neevlavioşi m-au înspăimântat.
5. Întristările iadului m-au încercuit, capcanele morţii m-au întâmpinat.
6. În strâmtorarea mea l-am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul meu; el mi-a auzit vocea din templul său şi strigătul meu a ajuns înaintea lui, în urechile lui.
7. Atunci pământul s-a zguduit şi s-a cutremurat, temeliile munţilor de asemenea s-au mişcat şi s-au zguduit, pentru că s-a înfuriat.
8. Un fum s-a înălţat din nările lui şi foc mistuia din gura lui, cărbuni s-au aprins prin el.
9. El de asemenea a aplecat cerurile şi a coborât, şi întuneric era sub picioarele lui.
10. Şi călărea pe un heruvim şi zbura; da, el zbura pe aripile vântului.
11. A făcut întunericul locul lui tainic, cortul lui de jur împrejurul lui erau ape întunecoase şi nori groşi ai cerurilor.
12. La strălucirea dinaintea sa, norii lui groşi au trecut; grindină şi cărbuni de foc.
13. Domnul de asemenea a tunat în ceruri şi cel Preaînalt a dat drumul vocii sale; grindină şi cărbuni de foc.
14. Da, şi-a trimis săgeţile şi i-a împrăştiat; şi a aruncat fulgere şi i-a învins.
15. Atunci s-au văzut albiile apelor şi temeliile lumii s-au dezgolit la mustrarea ta, Doamne, la pufnirea suflării nărilor tale.
16. El a trimis din înalt, m-a luat, m-a scos din multe ape.
17. M-a eliberat de duşmanul meu puternic şi de cei ce m-au urât, fiindcă erau prea puternici pentru mine.
18. M-au întâmpinat în ziua nenorocirii mele, dar Domnul a fost sprijinul meu.