1. De ce stai departe, Doamne? De ce te ascunzi în timpuri de necaz?
2. Cel stricat, în mândria lui, persecută pe sărac, să fie ei prinşi în planurile pe care şi le-au închipuit.
3. Fiindcă cel stricat se făleşte cu dorinţa inimii lui şi binecuvântează pe cel lacom, pe care Domnul îl detestă.
4. Cel stricat, prin mândria înfăţişării sale, refuză să caute pe Dumnezeu; Dumnezeu nu este în toate gândurile sale.
5. Căile lui sunt întotdeauna apăsătoare; judecăţile tale sunt mult deasupra şi în afara vederii lui; cât despre toţi duşmanii lui, el pufneşte către ei.
6. A spus în inima lui: Nu mă voi clătina, pentru că niciodată nu voi fi în restrişte.
7. Gura lui este plină de blestem şi înşelăciune şi fraudă; sub limba lui este ticăloşie şi deşertăciune.
8. El şade în locurile de pândă ale satelor, în locurile tainice îl ucide pe cel nevinovat; ochii săi sunt aţintiţi pe ascuns împotriva celui sărac.
9. Stă la pândă în taină, ca un leu în vizuina lui; stă la pândă să prindă pe sărac; îl prinde pe sărac după ce îl conduce în plasa lui.
10. Se tupilează şi se umileşte, ca cel sărac să cadă prin puternicii lui.
11. El a spus în inima lui: Dumnezeu a uitat, îşi ascunde faţa, niciodată nu va vedea aceasta.
12. Ridică-te Doamne; ridică-ţi mâna Dumnezeule, nu uita pe cei umili.
13. Pentru ce dispreţuieşte cel stricat pe Dumnezeu? El a spus în inima lui: Nu îmi vei cere socoteală.
14. Ai văzut aceasta, fiindcă priveşti ticăloşie şi ciudă pentru a răsplăti cu mâna ta; cel sărac ţi se încredinţează, tu eşti ajutorul celui fără tată.
15. Frânge braţul celui stricat şi pe cel rău, caută stricăciunea lui până nu o găseşti deloc.
16. Domnul este Împărat pentru totdeauna şi întotdeauna; păgânii au pierit din ţara lui.
17. Doamne, tu ai auzit dorinţa celor umili, vei pregăti inima lor, vei face urechea ta să audă,
18. Pentru a judeca pe cel fără tată şi pe cel oprimat, ca omul de pe pământ să nu mai oprime.