1. Prin dorinţă un om, separându-se, caută şi se amestecă cu toată înţelepciunea.
2. Un prost nu îşi găseşte plăcerea în înţelegere, ci în descoperirea inimii sale.
3. Când vine cel stricat vine şi dispreţul, şi cu mârşăvia, ocara.
4. Cuvintele gurii unui om sunt ca ape adânci, iar izvorul înţelepciunii ca un pârâu revărsat.
5. Nu este bine a părtini persoana celui stricat, nu este bine a doborî pe cel drept în judecată.
6. Buzele prostului intră în ceartă şi gura lui cere lovituri.
7. Gura unui prost îi este nimicire şi buzele lui sunt capcana sufletului său.
8. Vorbele unui bârfitor sunt ca rănile şi coboară în părţile cele mai adânci ale pântecelui.
9. Cel care de asemenea leneveşte în lucrul său este frate cu cel care risipeşte mult.
10. Numele Domnului este un turn puternic; cel drept aleargă înăuntrul lui şi este în siguranţă.
11. Averea bogatului este cetatea lui tare şi ca un zid înalt în îngâmfarea lui.
12. Înainte de nimicire, inima omului este îngâmfată; şi înaintea onoarei, este umilinţă.
13. Cel ce răspunde la un lucru înainte să îl audă, aceasta este prostie şi ruşine pentru el.
14. Duhul unui om îi va sprijini neputinţa, dar cine poate purta un duh rănit?
15. Inima celui chibzuit obţine cunoaştere şi urechea celui înţelept caută cunoaştere.
16. Darul unui om îi face loc şi îl aduce înaintea oamenilor însemnaţi.