8. Înţelepciunea celui chibzuit este să cunoască propria sa cale, dar nechibzuinţa proştilor este înşelăciune.
9. Nebunii iau în râs păcatul, dar printre drepţi este favoare.
10. Inima îşi cunoaşte propria ei amărăciune, şi un străin nu se amestecă în bucuria ei.
11. Casa celor stricaţi va fi dărâmată, dar tabernacolul celor integri va înflori.
12. Este o cale care i se pare dreaptă unui om, dar sfârşitul ei sunt căile morţii.
13. Chiar în râs inima este plină de durere, şi sfârşitul acelei veselii este întristare.
14. Cel care decade în inimă va fi umplut cu propriile sale căi, şi un om bun va fi umplut din el însuşi.
15. Cel simplu crede fiecare cuvânt, dar omul chibzuit se uită bine la umblarea lui.
16. Un om înţelept se teme şi se depărtează de rău, dar prostul se înfurie şi este încrezător.
17. Cel care repede se mânie lucrează nechibzuit, şi un bărbat al planurilor stricate este urât de alţii.
18. Cei simpli moştenesc nechibzuinţă, dar cei chibzuiţi sunt încoronaţi cu cunoaştere.
19. Cei răi se apleacă în faţa celor buni, şi cei stricaţi la porţile celui drept.
20. Cel sărac este urât chiar de aproapele său, dar cel bogat are mulţi prieteni.
21. Cel ce dispreţuieşte pe aproapele său păcătuieşte, dar cel ce are milă de săraci, fericit este.