1. Cum s-a întunecat aurul! Cum s-a schimbat aurul cel mai pur! Pietrele sanctuarului sunt turnate la capătul fiecărei străzi.
2. Fiii preţioşi ai Sionului, cântăriţi ca aurul pur, cum sunt ei preţuiţi ca ulcioare de lut, lucrarea mâinilor olarului!
3. Chiar şi monştrii marini îşi scot sânul şi îşi alăptează micuţii; fiica poporului meu a devenit crudă, ca struţii în pustie.
4. Limba copilului sugar se lipeşte de cerul gurii lui, de sete; copiii mici cer pâine şi nimeni nu le-o frânge.
5. Cei hrăniţi cu delicatese sunt pustiiţi pe străzi; cei crescuţi în purpură îmbrăţişează mormane de balegă.
6. Fiindcă pedeapsa nelegiuirii fiicei poporului meu este mai mare decât pedeapsa păcatului Sodomei, care a fost doborâtă ca într-un moment şi mâinile nimănui nu au rămas pe ea.
7. Nazarinenii ei erau mai curaţi decât zăpada, erau mai albi decât laptele, erau mai rumeni la trup decât rubinele, lustru lor era al safirului;
8. Chipul lor este mai negru decât un cărbune; ei nu mai sunt cunoscuţi pe străzi; pielea li se lipeşte de oase, trupul li s-a ofilit, a devenit ca un băţ.