17. Şi mi-ai alungat sufletul departe de pace, am uitat prosperitatea.
18. Şi am spus: Tăria mea şi speranţa mea din Domnul, au pierit,
19. Amintindu-mi de necazul meu şi de nenorocirea mea, de pelin şi de fiere.
20. Sufletul meu şi le aminteşte încă şi este umilit în mine.
21. De aceasta îmi amintesc, de aceea am speranţă.
22. Datorită milelor Domnului nu suntem mistuiţi, fiindcă mângâierile lui nu se sfârşesc.
23. Ele sunt noi în fiecare dimineaţă; mare este credincioşia ta.