3. A retezat în mânia lui înverşunată întregul corn al lui Israel; şi-a tras înapoi mâna lui dreaptă dinaintea duşmanului şi a ars împotriva lui Iacob ca foc încins, care mistuie de jur împrejur.
4. El şi-a încordat arcul ca un duşman; a stat în picioare cu dreapta lui ca un potrivnic şi a ucis tot ce era plăcut ochiului în tabernacolul fiicei Sionului; şi-a turnat furia ca pe un foc.
5. Domnul a fost precum un duşman; el a înghiţit pe Israel, i-a înghiţit toate palatele; i-a distrus întăriturile şi a înmulţit jelirea şi plângerea în fiica lui Iuda.
6. Şi a luat cu violenţă tabernacolul său, precum ar fi fost o grădină; a distrus locurile lui de adunare; Domnul a făcut ca sărbătorile solemne şi sabatele să fie uitate în Sion şi a dispreţuit, în indignarea mâniei sale, pe împărat şi pe preot.
7. Domnul a lepădat altarul său, el a detestat sanctuarul său; a dat în mâna duşmanului zidurile palatelor sale; ei au făcut zgomot în casa Domnului, ca în ziua unei sărbători solemne.
8. Domnul a plănuit să distrugă zidul fiicei Sionului; el a întins o coardă de măsurat, nu şi-a tras mâna lui de la distrugere; de aceea a făcut parapetul şi zidul să plângă; acestea au lâncezit împreună.
9. Porţile ei sunt scufundate în pământ; el i-a distrus şi i-a spart zăvoarele; împăratul ei şi prinţii ei sunt printre neamuri; legea, nu mai este; profeţii ei de asemenea nu găsesc nicio viziune de la Domnul.
10. Bătrânii fiicei Sionului şed pe pământ şi păstrează tăcere; ei şi-au aruncat ţărână pe capete; s-au încins cu pânză de sac; fecioarele Ierusalimului îşi pleacă ale lor capete la pământ.
11. Ochii mei se sfârşesc cu lacrimi, adâncurile mele se tulbură, ficatul meu este turnat pe pământ din cauza nimicirii fiicei poporului meu; căci copiii şi sugarii leşină pe străzile cetăţii.
12. Ei spun mamelor lor: Unde sunt grânele şi vinul? când au leşinat asemenea celor răniţi pe străzile cetăţii, când sufletul lor a fost turnat în sânul mamelor lor.