3. Mândria inimii tale te-a înşelat, tu, care locuieşti în crăpăturile stâncii, a cărei locuinţă este sus; care spune în inima ei: Cine mă va coborî la pământ?
4. Chiar dacă te-ai înălţa ca acvila şi chiar dacă ţi-ai aşeza cuibul printre stele, de acolo te voi coborî, spune Domnul.
5. Dacă ar fi venit hoţi la tine, dacă ar fi venit tâlhari noaptea, (cât eşti de stârpit) nu ar fi furat până când s-ar fi îndestulat? Dacă ar fi venit culegători de struguri la tine, nu ar fi lăsat câţiva struguri?
6. Cât de cercetate sunt lucrurile lui Esau! Cât de căutate sunt lucrurile lui ascunse!
7. Toţi oamenii din alianţa ta te-au adus până la graniţă; oamenii care erau în pace cu tine te-au înşelat şi te-au învins; cei care mănâncă pâinea ta au pus o vătămare sub tine; nu este înţelegere în el.
8. În ziua aceea, spune Domnul, nu voi nimici pe înţelepţii din Edom şi înţelegerea de pe muntele lui Esau?
9. Şi oamenii tăi puternici, Temane, se vor descuraja, pentru că fiecare din muntele lui Esau va fi stârpit prin măcelărire.
10. Pentru violenţa ta împotriva fratelui tău Iacob, ruşinea te va acoperi şi vei fi stârpit pentru totdeauna.
11. În ziua în care stăteai în picioare pe cealaltă parte, în ziua în care străinii îi duceau în captivitate forţele şi locuitorii temporari intrau pe porţile lui şi aruncau sorţi asupra Ierusalimului, chiar tu erai ca unul dintre ei.
12. Dar tu nu trebuia să fi privit ziua fratelui tău în ziua în care a devenit un străin, nici nu trebuia să te bucuri asupra copiilor lui Iuda în ziua nimicirii lor, nici nu trebuia să vorbeşti cu mândrie în ziua strâmtorării.
13. Tu nu trebuia să fi intrat pe poarta poporului meu în ziua nenorocirii lor; da, nu trebuia să fi privit necazul lor în ziua nenorocirii lor, nici să fi pus mâna pe averea lor în ziua nenorocirii lor,