33. Ei şi tot ce le-a aparţinut, au coborât de vii în groapă şi pământul s-a închis peste ei; şi ei au pierit din mijlocul adunării.
34. Şi tot Israelul care a fost de jur împrejurul lor a fugit la ţipătul lor, căci au spus: Nu cumva pământul să ne înghită şi pe noi.
35. Şi a ieşit un foc de la Domnul şi a mistuit pe cei două sute cincizeci de bărbaţi care au oferit tămâie.
36. Şi Domnul i-a vorbit lui Moise, spunând:
37. Vorbeşte-i lui Eleazar, fiul preotului Aaron, să ridice cenuşarele din foc şi împrăştie tu focul din ele, pentru că ele sunt sfinţite.
38. Cenuşarele acestor păcătoşi păcătuind împotriva propriilor suflete, să le facă tăvi late ca acoperământ al altarului, fiindcă le-au oferit înaintea Domnului, de aceea sunt sfinţite; şi ele vor fi un semn tuturor copiilor lui Israel.
39. Şi preotul Eleazar, a luat cenuşarele de aramă, cu care au oferit cei ce au fost arşi; şi au fost făcute tăvi late ca acoperământ al altarului;
40. Pentru a fi o amintire copiilor lui Israel, ca niciun străin, care nu este din sămânţa lui Aaron, să nu se apropie să ofere tămâie înaintea Domnului; ca să nu fie asemenea lui Core şi cetei sale, precum Domnul i-a spus prin mâna lui Moise.
41. Dar a doua zi toată adunarea copiilor lui Israel a cârtit împotriva lui Moise şi Aaron, spunând: Aţi ucis poporul Domnului.
42. Şi s-a întâmplat, când adunarea s-a strâns împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron, că au privit la tabernacolul întâlnirii; şi, iată, norul l-a acoperit şi gloria Domnului a apărut.
43. Şi Moise şi Aaron au venit înaintea tabernacolului întâlnirii.