2. Şi toţi copiii lui Israel au cârtit împotriva lui Moise şi împotriva lui Aaron şi întreaga adunare le-a spus: Să fi dat Dumnezeu să fi murit în ţara Egiptului! Sau, mai bine să fi murit în pustiu!
3. Şi pentru ce ne-a adus Domnul în această ţară? Să cădem prin sabie, ca soţiile noastre şi copiii noştri să fie o pradă? Nu ar fi mai bine să ne întoarcem în Egipt?
4. Şi au spus unul altuia: Să ne facem o căpetenie şi să ne întoarcem în Egipt.
5. Atunci Moise şi Aaron au căzut cu feţele la pământ înaintea întregii adunări a copiilor lui Israel.
6. Şi Iosua, fiul lui Nun, şi Caleb, fiul lui Iefune, care erau dintre cei ce au cercetat ţara şi-au rupt hainele,
7. Şi au vorbit întregii adunări a copiilor lui Israel, spunând: Ţara prin care noi am trecut să o cercetăm este o ţară foarte bună.
8. Dacă Domnul va găsi plăcere în noi, atunci ne va aduce în această ţară şi ne-o va da; o ţară în care curge lapte şi miere.
9. Numai să nu vă răzvrătiţi împotriva Domnului, nici să nu vă temeţi de poporul ţării; căci ei sunt pâine pentru noi, apărarea lor s-a depărtat de la ei şi Domnul este cu noi; să nu vă temeţi de ei.
10. Dar toată adunarea a cerut să îi ucidă cu pietre. Şi gloria Domnului a apărut în tabernacolul întâlnirii înaintea tuturor copiilor lui Israel.
11. Şi Domnul i-a spus lui Moise: Până când voieşte acest popor să mă provoace? Şi cât timp va trece până când vor crede în mine, cu toate semnele pe care le-am arătat printre ei?
12. Îi voi lovi cu ciumă şi îi voi dezmoşteni şi voi face din tine o naţiune mai mare şi mai tare decât ei.
13. Şi Moise a spus Domnului: Atunci egiptenii vor auzi aceasta, (pentru că dintre ei ai scos acest popor în tăria ta;)
14. Şi o vor spune locuitorilor acestei ţări, pentru că ei au auzit că tu, Domnul, eşti în mijlocul acestui popor, că tu Domnul eşti văzut faţă în faţă şi că norul tău stă deasupra lor şi că mergi înaintea lor, ziua într-un stâlp de nor şi noaptea într-un stâlp de foc.
15. Acum dacă o să ucizi tot poporul acesta ca pe un singur om, atunci naţiunile care au auzit de faima ta vor vorbi, spunând:
16. Pentru că Domnul nu a fost în stare să ducă acest popor în ţara pe care le-a jurat-o, de aceea i-a ucis în pustiu.